Navigare în acest articol:
1. Muzeul de ArtăZona: Tulcea
Localitatea: Tulcea
Adresa: Str. Grigore Antipa nr. 2, Tulcea, Jud. Tulcea
Tel: 0240 513 249
Program de vizitare: Mai-Septembrie, S-D: 10:00-18:00, L: închis • Octombrie-Aprilie, S-D: 08:00-16:00, L: închis
Situat în apropierea falezei Dunării, muzeul adăposteşte colecţii de artă, gravură şi sculptură contemporană şi se mândreşte cu o excepţională colecţie de avangardă interbelică semnate de către artişti români ca: Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Nicolae Grigorescu, Frederic Storck, Ion Jalea, Oscar Han, Victor Brauner - cea mai importantă colecţie de pictură din ţară.
2. Muzeul de Etnografie şi Artă PopularăZona: Tulcea
Localitatea: Tulcea
Adresa: Str. 9 Mai nr. 4, Tulcea, Jud. Tulcea
Tel: 0240 516 204
Program de vizitare: Mai-Septembrie, S-D: 10:00-18:00, L: închis • Octombrie-Aprilie, S-D: 08:00-16:00, L: închis
Pe parcursul anului, muzeul adăposteşte numeroase expoziţii temporare de creaţie şi obiceiuri populare tradiţionale specifice Dobrogei şi întregii ţări deţinând un număr de aproximativ 6400 de piese împărţite în colecţia de etnografie (unelte agricole şi pentru creşterea animalelor, de pescuit, colecţie de piese de aramă etc.) şi colecţia de artă populară (ţesături de uz casnic şi decorativ, piese de port şi podoabe etc). Muzeul gestionează şi Casa Memorială a scriitorului dobrogean Panait Cerna, Casa Panaghia din Babadag - o frumoasă expoziţie de artă orientală şi Muzeul Satului Dobrogean de la Enisala - o gospodărie ţărănească conservată “in situ”. Acest ansamblu cuprinde casa şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: grajdul pentru animale, şopronul, bucătăria şi cuptorul de vară, porumbarul, fântâna.
3. Muzeul de Istorie şi ArheologieZona: Tulcea
Localitatea: Tulcea
Adresa: Str. Gloriei - Parcul Monumentul Independenţei, Tulcea, Jud. Tulcea
Tel: 0240 513 626
Program de vizitare: Mai-Septembrie, S-D: 10:00-18:00, L: închis • Octombrie-Aprilie, S-D: 08:00-16:00, L: închis
Muzeul face o incursiune din antichitate şi până în epoca medievală a istoriei Dobrogei de Nord, expunând un bogat patrimoniu arheologic - aproape 90.000 de piese arheologice, numismatice şi epigrafice - fiind organizat pe colecţii: ceramică, bronzuri, piese sculpturale şi epigrafice, podoabe, obiecte paleocreştine şi creştine, numismatică.
4. Centrul Muzeal Ecoturistic "Delta Dunării"Zona: Tulcea
Localitatea: Tulcea
Adresa: Str. 14 Noiembrie nr. 1, Tulcea, Jud. Tulcea
Tel: 0340 105 652
Program de vizitare: Mai-Septembrie, S-D: 10:00-18:00, L: închis • Octombrie-Aprilie, S-D: 08:00-16:00, L: închis
Centrul muzeal ecoturistic Delta Dunării este un simbol al Deltei Dunării şi o atracţie turistică importantă, care oferă vizitatorilor programe interactive, inclusiv video-prezentări pentru atragerea şi educarea vizitatorilor de toate vârstele, într-o atmosferă relaxantă şi plăcută. Centrul eco-turistic furnizează informaţii asupa asupra mediului natural al Deltei Dunării, incluzând prezentări de ecosisteme din Delta românească şi cea ucraineană, ihtiofaună şi terariu prin intermediul unui acvariu profesional, floră şi faună, precum şi informaţii ale genezei şi evoluţiei Deltei; informaţii referitoare la mediul socio-cultural din Delta Dunării, incluzând unelte de pescuit tradiţionale, aspecte din viaţa pescarilor, aşezări pescăreşti din Delta Dunării, informaţii despre mijloacele de conservare şi preparare a peştelui, precum şi informaţii generale turistice incluzând trasee ecoturistice, informaţii despre cele două rezervaţii naturale din Delta Dunării, zone de observare a păsărilor, zone de pescuit sportiv etc., precum şi măsuri pentru păstrarea şi conservarea zonelor naturale. În completare, există o sală de conferinţe şi o sală didactică destinată desfăşurării unor cursuri cu caracter specific precum şi un magazin în care se comercializează postere, cărţi poştale, diverse cărţi şi broşuri informative, precum şi suveniruri.
5. Muzeul Farul Vechi SulinaZona: Sulina
Localitatea: Sulina
Adresa: Sulina, Jud. Tulcea
Tel: 0240 513 231
Program de vizitare: Mai-Septembrie, S-D: 10:00-18:00, L: închis • Octombrie-Aprilie, S-D: 08:00-16:00, L: închis
Parterul farului dispune de 2 încăperi mari situate de o parte şi de cealaltă a unui hol central folosite ca spaţii expoziţionale. În sala din dreapta holului se află cabinetul de lucru al lui Jean Bart, în care găsim fotografii de familie, documente, scrisori şi o parte din biblioteca scriitorului, printre care şi romanul “Europolis”. Cea de-a doua sală este dedicată Comisiei Europene a Dunării şi se pot vedea imagini care înfăţişează evoluţia urbanistică a localităţii: planuri cartografice privind amenajarea braţului Sulina, documente originale şi medalii emise de CED, ziare tipărite în acea perioadă, o colecţie de arme de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX. La nivelul superior se află lentila farului pe un mecanism de ceas construit din bronz, în jurul său fiind amenajată o platformă de circulaţie cu balustradă.
6. Gospodăria ţărănească conservată in situ EnisalaZona: Enisala
Localitatea: Enisala
Adresa: Enisala, Jud. Tulcea
Tel: 0240 516 204
Program de vizitare: Mai-Septembrie, S-D: 10:00-18:00, L: închis • Octombrie-Aprilie, S-D: 08:00-16:00, L: închis
Amplasat în centrul localităţii Enisala, muzeul reprezintă o sinteză a gospodăriei tradiţionale din nordul Dobrogei, zona lacului Razim, de la începutul secolului al XX-lea. Ansamblul arhitectural cuprinde: casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: bucătăria şi cuptorul de vară, grajdul pentru animale, porumbarul, şoproanele, fântâna. Planimetria casei este cea tradiţională: cu tindă centrală şi două camere. Anexele gospodăreşti au fost reconstituite şi au devenit acum spaţii de reprezentare a colecţiilor. Pot fi văzute: instrumentar agricol, căruţe pictate, tipic dobrogene; unelte pescăreşti, scule şi produse de dogărie, fierărie, albinărit, olărit, instrumentar pentru industria casnică textilă. Interiorul locuinţei relevă bogăţia şi frumuseţea ţesăturilor tradiţionale. Compoziţiile ornamentale, reprezentările stilizate şi denumirile sugestive ale motivelor (pomişorii, miezul nucii, fetele, calul şi călăreţul) evidenţiază valenţe estetice deosebite.
7. Complexul Paleocreştin NiculiţelZona: Zona Mănăstiri
Localitatea: Niculiţel
Adresa: Niculiţel, Jud. Tulcea
Tel: 0240 513 231
Program de vizitare: Mai-Septembrie, S-D: 10:00-18:00, L: închis • Octombrie-Aprilie, S-D: 08:00-16:00, L: închis
Complexul paleocreştin de la Niculiţel este situat în Zona mănăstiri, în partea de Nord-Est a localităţii Niculiţel, la baza culmei Piatra Roşie. A fost descoperit în anul 1971 şi cercetat timp de mai mulţi ani. Monumentul este compus dintr-o bazilică ridicată în timpul împăraţilor Valens şi Valentinianus, şi refăcut în vremea lui Theodosius II, deasupra unei cripte monumentale paleocreştine. Cripta, acoperită cu o cupolă hemisferică cu pandantivi, încadrată la exterior de timpane, adăposteşte două morminte martirice suprapuse. La nivelul inferior se găseau osemintele a doi martiri, ale căror nume nu le cunoşteam, iar la nivelul superior, într-un sicriu colectiv, osemintele celor patru martiri ale căror nume sunt notate pe pereţii criptei. Monumentul a fost restaurat şi conservat, deasupra acestuia ridicându-se o construcţie de protecţie.
8. Casa PanaghiaZona: Babadag
Localitatea: Babadag
Adresa: Babadag, Jud. Tulcea
Tel: 0240 516 204
Program de vizitare: Mai-Septembrie, S-D: 10:00-18:00, L: închis • Octombrie-Aprilie, S-D: 08:00-16:00, L: închis
Casa Panaghia (în traducere - “Casa Fecioarei”), a fost construită în sec. XIX, şi a servit iniţial drept casă de rugăciune, apoi ca sediu al seminarului musulman şi, ulterior, grădiniţă pentru copiii oraşului. A devenit în anii '70 ai veacului trecut un obiectiv muzeal, iar din 1999 adăposteşte expoziţia de artă orientală. Sunt prezentate astfel publicului larg aspecte legate de arta tradiţională a turcilor şi tătarilor din Dobrogea: ţesături - covoare de rugăciune, şaluri de caşmir, covoare orientale - broderii, piese de port, vase de aramă pentru uz casnic şi de cult.
9. Casa Memorială Panait CernaZona: Munţii Măcinului
Localitatea: Cerna
Adresa: Cerna, Jud. Tulcea
Tel: 0240 516 204
Program de vizitare: Mai-Septembrie, S-D: 10:00-18:00, L: închis • Octombrie-Aprilie, S-D: 08:00-16:00, L: închis Casa Memorială a poetului Panait Cerna, un poet tradiţionalist român, urmaş demn al lui Eminescu, care a trăit în perioada 25 septembrie 1881 – 8 aprilie 1912. Muzeul este situat în mijlocul localităţii Cerna, peste râul Cerna, în vecinătatea bisericii satului. Muzeul funcţionează în casa părintească a lui Panait Cerna şi cuprinde trei săli expoziţionale privind aspecte din viaţa şi opera poetului-filozof Panait Cerna: mobilier, cărţi, obiecte personale, fotografii. În celelalte spaţii expoziţionale s-a reconstituit interiorul ţărănesc tradiţional din acest areal, vizitatorii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi autenticitatea mobilierului dar şi ale ţesăturilor de la începutul secolului al XX-lea.
Sus
1. Cetatea IbidaZona: Babadag
Situare: marginea de Vest a satului Slava Rusă
Cetatea Ibida este situată pe valea pârâului Slava, la marginea de Vest a satului Slava Rusă. Cetatea are o suprafaţă de 24 ha, o centură de fortificaţii desfăşurată pe o lungime de 2000 m, 33 de turnuri şi trei porţi. Cetatea de pe Valea Slavei este dublată de o fortificaţie de aproximativ 3 ha situate pe dealul Harada (în traducere din limba turcă “Cetatea Fetei”), a cărei latură de Nord e comună cu cea a cetăţii. La latitudinea de 158 m, pe o altă culme, situate în prelungirea dealului Harada, se află un fort din perioada romano-bizantină. Au fost identificate vestigii şi urme arheologice din paleoliticul mijlociu, neolitic, Hallstatt, Latene, din epocile romană, romano-bizantină şi medieval timpurie. Aşezată într-o zonă de un pitoresc aparte - propusă de specialişti ca rezervaţie de peisaj, în vecinătatea unei comunităţi tradiţionale (ruşi-lipoveni) - cetatea Ibida reprezintă unul dintre cele mai importante puncte ale turismului cultural nord-dobrogean.
2. Cetatea NoviodunumZona: Munţii Măcinului
Situare: la 2 km Est de Isaccea, pe malul drept al Dunării
Cetatea Noviodunum se află la aproximativ 2 km est de oraşul Isaccea, pe malul drept al Dunării, în Zona Munţii Măciunului, în punctul “Pontonul vechi” sau “eski-Kale” (în limba turcă “Cetatea Veche”). Poziţia sa strategică a făcut ca, în diferite perioade istorice, aceasta să joace un rol militar şi comercial aparte. Ridicată încă din primii ani ai epocii Principatului pe o veche aşezare getică, cu nume de origine celtică, cetatea a fost în primul rând bază a flotei romane de la Dunărea de Jos (Classis Flavia Moesica), apoi sediu al unor importante unităţi militare, dar şi un punct final, de intersecţie, al drumului militar şi comercial ce tăia centrul Dobrogei, venind de la Marcianopolis şi limes-ul dunărean. Cetatea romană timpurie, ridicată la rangul de Municipium în vremea Severilor, din care se pastrează o serie de edificii importante situate pe malul Dunării: therme, locuinţe, fragmente din zidul de incintă, era un centru urban cosmopolit, cu o populaţie formată din militari, veterani şi civili romani sau greco-orientali. Cetatea propriu-zisă era dublată la sud şi la est de o aşezare civilă de proporţii, înconjurată de un sistem defensiv format din trei valuri de pământ cu şanţ. Distrusă de atacurile goţilor şi herulilor în jurul anului 267, cetatea este refăcută în vremea împăraţilor Aurelian şi Probus la dimensiuni mai reduse decât cetatea timpurie. Cetatea târzie (sec. IV-VII) rămâne în toată perioada sediu al flotei dunărene - numită acum Classis Ripae Scythicae, iar din sec. IV sediu al Legio I Iovia Scythica. Pentru mai bine de două secole (începutul sec.VII - al treilea sfert al sec. X) viaţa urbană decade. La sfârşitul sec. X şi începutul sec. XI cetatea îşi reia funcţia defensivă, incinta fortificaţiei fiind refăcută de bizantini pe vechile fundamente romano-bizantine. Ocupată de tătari, stăpânită o vreme de domnul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân, cetatea este demantelată după cucerirea ei de către turci în anul 1420. În sec. XVI, pe cetate, turcii au construit o tabără trapezoidală înconjurată cu val de pământ (tabie) ce adăpostea o garnizoană.
3. Cetatea ProslaviţaZona: Nufăru
Situare: Nufăru
Cetatea Proslaviţa, situată la 12 km aval de Tulcea, pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe, în localitatea Nufăru, regiunea Nufăru. Cetatea a fost ridicată de către Imperiul bizantin într-o zonă cu urme materiale din epocile hallstattiana, Latene şi romano-bizantină. În epoca romano-bizantină pe malul Dunării, la capătul Nordic al promontoriului, au funcţionat două turnuri de supraveghere a liniei Dunării. Cercetările arheologice, mult îngreunate de faptul că satul actual Nufăru se suprapune în totalitate pe cetatea medievală, au dus la dezvelirea unei părţi din zidul de incintă, a două turnuri masive, a numeroase locuinţe, cuptoare şi a mai multor necropole de înhumaţie creştine; pe malul Dunării, în apropierea punctului de traversare a Dunării cu bacul spre Deltă, a ieşit la iveală instalaţia portuară a cetăţii. Cetatea a funcţionat până în sec XIV.
4. Cetatea SalsoviaZona: Mahmudia
Situare: Mahmudia
Vestigiile fortifica ţiei romane Salsovia din regiunea Mahmudia sunt amplasate într-o zonă cu locuire din epocile bronzului şi elenistică. În absenţa unor cercetări arheologice sistematice informaţiile despre istoria cetăţii sunt destul de disparate. Diploma militară din vremea lui Nerva, cel mai vechi document epigrafic cunoscut până în prezent de la Salsovia, indică prezenţa unei unităţi de cavalerie. Cetatea a funcţionat drept castru încă în prima jumătate a sec. III, (Itinerariul Antonini şi Tabula Peutingeriana), ulterior sunt menţionate aici o vexilaţie - unitate de cavalerie în legiunea romană - anume Legio I Iovia, apoi, în vremea lui Constantinus II, o unitate formată din milites V Constantiani (Notitia Dignitatum). Castrul a fost, foarte probabil, distrus în vremea lui Valens. În epoca feudal-timpurie, locuirea este reluată la Salsovia, fiind documentată monetar până cel puţin în al treilea sfert al sec. XI. În apropierea castrului se află o întinsă aşezare rurală şi o necropolă tumulară. Dacă la 1872 zidurile cetăţii, groase de 2 m, se păstrau la o înălţime de 3 m, exploziile din cel de-al doilea război mondial şi extragerea pietrei de către localnici au afectat destul de mult monumentul antic.
5. Cetatea HalmyrisZona: Murighiol
Situare: 2,5 km Est de Murighiol
Cetatea Halmyris, situată la 2,5 km Est de satul Murighiol, în punctul cunoscut sub numele de “Bătăraia”, “Geneviz-Kaleh”, “Cetatea” sau “Cetăţuia”, pe şoseaua ce duce de la Tulcea la Dunavăţul de Jos. Cetatea Halmyris este o cetate romană întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din sec. VI-V şi IV/III – II/I î.Hr, care a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa: fortificaţie romană de pământ (ultimul sfert al sec. I); castrul de piatră - sediu al legiunilor I Italica şi XI Claudia Pia Fidelis şi staţie a flotei Classis Flavia Moesica - începutul sec. II - al treilea sfert al sec. III d.Hr.; cetate romană târzie în al treilea sfert al sec. III - primul sfert al sec. VII d.Hr. Cetatea romana-bizantină are o formă trapezoidală, cu o suprafaţă de cca. 2 ha cu 15 tunuri, trei porţi şi trei valuri de apărare. Principalele monumente dezvelite şi în parte, restaurate sunt: Poarta de Nord, Poarta de Nord-Vest, Poarta de Vest, Thermae-le, Edificiul nr. 1 şi Bazilica paleocreştină cu cripta martirică ce adăpostea osemintele lui Epictet şi Astion, creştini martirizaţi în cetate în timpul lui Diocleţian (anul 290).
6. Cetatea EnisalaZona: Enisala
Situare: Enisala
Cetatea Enisala este situat ă în apropierea satului Enisala, comuna Sarichioi. Aceasta domină peisajul, fiind construită pe cel mai înalt promontoriu situat între lacurile Babadag şi Razim. Fortificaţia a fost ridicată în sec. XIII-XIV din necesităţi economice şi strategice, şi a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care cuprindea oraşele Chilia şi Likostomion din Delta Dunării, Cetatea Albă de la gurile Nistrului, Caffa şi Balaclava din sudul Crimeei. Între anii 1397-1416, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea de la Enisala a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti. După cucerirea Dobrogei de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană. Ulterior, datorită înaintării stăpânirii turceşti dincolo de gurile Dunării până la Cetatea Albă şi Chilia şi a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată deoarece nu mai corespundea intereselor strategice şi economice turceşti. Cetatea propriu-zisă, de formă poligonală, ocupă o suprafaţă de aproximativ 0,3 ha. Zidurile cetăţii, construite din blocuri de calcar, sunt prevăzute pe trei laturi cu turnuri de apărare.
7. Cetatea DinogetiaZona: Muntii Măcinului
Situare: la 4 km de Garvăn
Cetatea Dinogetia este situată la 4 km de satul Garvăn, comuna Jijila, din Zona Munţii Măcinului, pe o mică insulă (Popina) numită de localnici “Bisericuţa”. Iniţial aşezare geto-dacică şi apoi romană, a fost ridicată în timpul împăratului Diocletian (285-305 d.Hr.). Numele ei a fost menţionat pentru prima dată de Ptolomeu în cunoscuta sa lucrare Geographia (sec. II d.Hr). Distrusă în 559 d.Hr. de un trib huno-bulgar, a fost reconsolidată şi amplificată în sec. X-XII. Cetatea a fost descoperită cu prilejul cercetărilor arheologice începute în 1939 şi reluate după cel de-al doilea război mondial. Cea mai importantă construcţie este bazilica din mijlocul cetăţii, cea mai veche de pe teritoriul ţării noastre.
8. Cetatea ArgamumZona: Jurilovca
Situare: la 6 km Est de Jurilovca
Cetatea Orgame/Argamum este situat ă la 6 Km Est de satul Jurilovca până pe malul lacului Razim, în punctul numit “Dolojman” sau “La Cetate”. Cetatea, prima localitate de pe teritoriul de astăzi al României menţionată într-un izvor antic (Hecataios, Periegesis), a fost întemeiată la mijlocul sec. VII î.Hr. de către grecii din Asia Mică cu cel puţin o generaţie înaintea cetăţii Istros/ Histria, într-o zonă cu urme de locuire din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului. Din perioada arhaică datează un impresionant complex funerar din necropola cetăţii ce a aparţinut unui personaj important din prima generaţie de colonişti; perioada clasică este ilustrată printr-un segment al zidului de incintă, edificii şi cuptoare situate spre capul promontoriului, grupuri de morminte tumulare asociate pe criteriu familial în necropola cetăţii; epocile elenistică târzie şi romană timpurie sunt reprezentate prin unele vestigii păstrate pe platoul argamens, dincolo de sistemul de apărare al cetăţii romano-bizantine. Cetatea romano-bizantină avea o suprafaţă de aproximativ 2,6 ha, o formă aparent triunghiulară cu opt turnuri, şase contraforturi (bastioane) şi două porţi principale.
9. Cetatea AegyssusZona: Tulcea
Situare: Dealul Monumentului, în partea de Est a oraşului Tulcea
Descoperirile arheologice, dar şi originea celtică a numelui, derivate de la un legendar întemeietor Caspios Aegisos, pledează pentru construirea cetăţii la sfârşitul sec IV-lea î.Hr. La începutul sec II d.Hr. cetatea era inclusă în limesul dunărean. În sec IV-V cetatea îşi păstrează statutul de fortăreaţă militară, iar în perioada lui Justinian este refăcută, în condiţiile efortului monumental de refortificare a limesului dunărean. Cetatea de pe Dealul Monumentului apare menţionată în Notia Episcopatum pe lista celor 15 reşedinte episcopale din Dobrogea. Prima atestare a aşezari şi cetăţii în forma Tulcsa apare într-un registru vamal otoman din 1515-1571. În sec. XVII este menţionată ca o mică cetate cu 7 turnuri, zidită pe malul stâncos al Dunării, care controla traficul fluvial.
Sus
1. Mănăstirea Celic DereZona: Zona Mănăstiri
Situare: la 30 de km de Tulcea, între satele Poşta şi Teliţa
Mănăstirea Celic-Dere este situată la 30 km de Tulcea, între satele Poşta şi Teliţa, în Zona mănăstiri, pe valea Cilicului, a fost construită către mijlocul sec. XIX ca mănăstire de maici. Mănăstirea are aspectul unui sat cu gospodării împrăştiate, în care se remarcă în mod deosebit casa stăreţiei, casă ce adăposteşte muzeul de artă ecleziastică şi biserica. Biserica, ridicată în forma actuală la începutul sec. XX, operă a arhitectului Toma Dobrescu, este printre puţinele construcţii etajate de acest gen din România, cu o biserică de iarnă de demisol şi biserica de vară la parter; muzeul mănăstirii, organizat în fostul atelier de pictură religioasă şi de ţesut covoare, este deţinătorul unui important tezaur de obiecte de cult, între care 43 de cărţi bisericeşti tipărite între 1643-1843.
2. Mănăstirea CocoşZona: Zona Mănăstiri
Situare: pe Dealul Cocoşului, la 282 m altitudine
Este situată pe dealul Cocoşului, Zona mănăstiri, la 282 m altitudine. Este primul edificiu de pe teritoriul Dobrogei ocupată de otomani. Cuprinde o colecţie de istorie şi artă, amfore, fibule romane, vestigii din săpăturile locale pe vatra antică, obiecte preţioase, goblenuri, pictură şi cărţi din sec. XIX. Intrarea spre mănăstire e străjuită de o masivă clopotniţă din piatră, înaltă de 30 m. Complexul de clădiri are forma unui patrulater. Latura de Est cuprinde clopotniţa, chiliile, stăreţia şi un paraclism. În mijloc se află noua biserică cu trei turle, iar spre Nord vechile chilii construite din lemn. Pavilionul de Vest este specific arhitecturii populare române şi este declarat monument de arhitectură.
3. Mănăstirea SaonZona: Zona Mănăstiri
Situare: la 11 kilometri de Tulcea, spre Niculiţel
Mănăstirea Saon, mănăstire de maici, situată în Zona mănăstiri, a fost ctitorită în 1864 ca un mic schit de monahi de la mănăstirea Celic-Dere, al cărei monah era. Din 1881 a devenit mănăstire de sine stătătoare. Aceasta cuprinde: biserica, paraclisul, chiliile şi o moară de vânt. Biserica, cu hramul “Înălţarea Domnului”, a cărei temelie a fost pusă de episcopul Nifon al Dunării de Jos, a fost ridicată în anul 1921.
4. Mănăstirea UspeniaZona: Babadag
Situare: la 3 km S-V de satul Slava Rusă
Mănăstirea Uspenia, situată în Zona Babadag, este o mănăstire de călugări situată la 3 km Sud-Vest de satul Slava Rusă, şi a fost înfiinţată cândva în sec. XVIII de un grup de credincioşi din Slava Rusă, care au construit mai sus de sat o bisericuţă de lemn şi s-au retras să trăiască acolo. Mănăstirea a fost, începând cu anul 1848, sediu Episcopal, sub autoritatea mitropolitului de la Fântâna Albă (Moldova) şi, ulterior, sediu metropolitan. În a doua parte a sec. XIX biserica de lemn a fost înlocuită de una de zid, sfinţită la 1883, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. În perioada stăpânirii otomane din Dobrogea, mănăstirea s-a bucurat de o serie de privilegii, astfel încât în 1877, la mănăstirea Uspenia erau înregistraţi 200 de călugări. După integrarea Dobrogei în statul român, în ciuda faptului că vechile privilegii au fost păstrate, numărul calugărilor a scăzut simţitor, ajungând la numai 60 la începutul veacului XX, pentru ca în prezent să trăiască aici doar 7 călugări. An de an, hramul mănăstirii - pe 29 august (Adormirea Maicii Domnului) - prilejuieşte adunarea comunităţii lipoveneşti din ţară şi din străinătate.
5. Mănăstirea VovideniaZona: Babadag
Situare: la marginea de S-E a satului Slava Rusă
Mănăstirea Vovidenia este situată la marginea de Sud-Est a satului Slava Rusă, în Zona Babadag. Aici se află o comunitate monastic-lipovenească de călugăriţe. Biserica, numită astăzi “cea mai mică biserică”, a fost construită la jumătatea sec. XIX. La aproximativ 20 de ani, în 1866, acesteia i se adaugă o biserică nouă, mult mai impunătoare. La ora actuală aici trăiesc în jur de 40 de măicuţe şi surori.
6. Catedrala Sf. Ierarh NicolaeZona: Tulcea
Situare: Str. Progresului nr. 37, Tulcea, Jud. Tulcea
În centrul oraşului Tulcea, la întretăierea străzilor Frumoasă, Babadag şi Progresului, se află Biserica Sfântul Nicolae, Catedrala oraşului Tulcea. Construcţia monumentală, în stil bizantin în formă de cruce, domină prin măreţie împrejurimile, iar în zile de sărbătoare existenţa i se face cunoscută până la mari depărtări prin sunetul deosebit de melodios al vestitelor sale clopote, turnate în Bavaria în anul 1882. Pictura, în stil renascentist, a fost executată în 1905-1906 de pictorul professor D. Marinescu de la şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. În 1867, mergând spre Constantinopol, fostul rege Carol I, s-a oprit la Tulcea şi, vizitând Biserica Sfântul Nicolae, care era atunci în constructie, a donat bisericii un set de Sfinte Vase.
7. Biserica Sfinţii VoievoziZona: Chilia
Situare: Chilia Veche, Jud. Tulcea
Biserica “Sfinţii Voievozi” din zona Chilia - satul Chilia Veche - a fost construită în 1854, cu voia Imperiului Otoman care stăpânea la acea vreme gurile Dunării şi care a acceptat cererea locuitorilor care nu puteau merge în localitatea Chilia Nouă, de peste Dunăre, atunci când fluviul era îngheţat. Membrii comunităţii au ridicat atunci biserica de rit ortodox cu forţe proprii, cărând de peste Dunăre nisip şi piatră. Înălţimea lăcaşului de cult atinge 52 de metri, ceea ce face ca ea să fie a doua biserică ca înălţime din ţară, după Biserica Neagră din Braşov. În timpul celui de-al doilea război mondial, biserica “Sfinţii Voievozi” a fost şi observator militar, multe dintre fisurile profunde din zidărie datând din acea vreme.
8. Biserica Adormirea Maicii DomnuluiZona: Zona Mănăstiri
Situare: Teliţa, Jud. Tulcea
Biserica Adormirea Maicii Domnului se află în Zona mănăstiri în localitatea Teliţa, serveşte cultului creştin-ortodox şi a fost înălţată între anii 1902-1907. Unicitatea ei în judeţ constă în faptul că este singura biserică cu şase turle, nemaigăsindu-se alta în ţară decât la Hârşova. Stilul de construcţie aminteşte de bisericile moscovite, iar planurile arhitecturale ale bisercii sunt conforme bisericii Lavra Pecerskaya din Kiev - în formă de cruce şi cele 6 turle.
9. Bazilica Paleocreştină NiculiţelZona: Zona Mănăstiri
Situare: Niculiţel, Jud. Tulcea
Situată în Niculiţel, complexul este alcătuit dintr-o bazilică paleocreştină, ridicată deasupra unor morminte martirice. Cei patru martiri Zotikos, Attalos, Camasis şi Philippos au fost identificaţi într-un sicriu colectiv, aflat în partea superioară a criptei. Aceasta a fost construită la sfârşitul sec. al IV-lea d.Hr.
10. Geamia lui Ali Gazi PaşaZona: Babadag
Situare: Str. Geamiei nr. 1, Babadag, Jud. Tulcea
Construită la începutul sec. XVII - cu plan dreptunghiular, cu pridvor monumental cu arcade şi minaret înalt de 30 m - geamia este cel mai vechi monument de artă musulmană din România. Se află în central oraşului Babadag. Construcţia este din piatră şi cărămidă. Pereţii interiori sunt împodobiţi cu versete din Coran, scrise în limba arabă, iar tavanul cu göbek (rozeta centrală în relief) este învelit în lemn. La intrare se flă cişmeaua Kalaigi, folosită de pelerini şi credincioşi pentru ritualul de spălare a picioarelor, înainte de a intra la rugăciune. Cişmeaua a secat de câţiva ani, probabil datorită distrugerii sistemului subteran de aducţiune a apei de la mare distanţă, ingenios lucrat de turci. În curtea geamiei se află şi mausoleul ctitorului, un monument sobru, din piatră de culoare galbenă, cu cupolă boltită. În geamie se desfăşoară slujbele specifice cultului musulman, oficiate de către un imam din Turcia, la carcomplexe participă membrii comunităţii musulmane din Babadag.
Sus
